17 oktober 1916Dag liefste, het lev

17 oktober 1916
Dag liefste,
het leven hier gaat er slecht aan toe, Joost mijn beste vriend heeft gisteren zelfmoord gepleegd. Hij kon het leven hier niet meer aan, hij kon de Duitsers niet meer aan. Ik heb alles zien gebeuren, voor mijn ogen heeft hij zichzelf doodgeschoten. Niemand keek naar hem, de rest vond dit normaal want honderden andere mensen hadden dit nog gedaan. Er zijn ook veel jongens gestorven wegens ziekte, ook daar keek niemand naar. Steeds als ik een doodde zie liggen moet ik steeds aan de familie denken. Ze denken dat alles goed gaat, ze denken nog steeds dat we zullen winnen, ze hebben nog hoop. Dan heb ik nog niets over de condities gezegd. Wij moeten in regen en in sneeuw leven. S’ nachts is het hier koud en we mogen natuurlijk niet echt slapen omdat we altijd alert moeten zijn. De winter is ook nog op komst en dat maakt het allemaal maar erger. Ik zit nu hier bijna drie jaar in deze loopgraven, drie jaar alleen maar ellende, drie jaar in hoop dat de Duitsers het zullen opgeven. Maar geen resultaat ze willen nog steeds niet opgeven en ze gaan maar door. Wij kunnen ook niet opgeven, we moeten verder vechten, opgeven is nu echt geen optie. De klaprozen geven me het meeste hoop en kracht om door te zetten. Ze zijn zo kleurrijk en mooi, het is precies hun taak om zo te zijn, om hoop te geven aan ons.

Resultaten (Roemeens) 1:

17 octombrie 1916
dulce zi,
viața aici este în formă proastă, Joost cel mai bun prieten al meu sa sinucis ieri. el nu mai putea trăi aici, nu a mai putut întâlni pe germani. Am văzut tot ce se întâmplă în fața ochilor mei, sa împușcat. nimeni nu se uită la el, restul era normal acest lucru pentru sute de alte persoane au făcut acest lucru înainte.acolo sunt mulți băieți au murit din cauza bolii, chiar și acolo nu sa uitat nimeni. ori de câte ori văd o mulțime mint întotdeauna mă gândesc la familie. ei cred că totul merge bine, ei încă mai cred că vom câștiga, ei încă mai au speranță. atunci am spus nimic despre condițiile. noi trebuie să trăim în ploaie și zăpadă.s "noaptea este frig aici și nu putem dormi cu adevărat pentru că, desigur, trebuie să fie întotdeauna de alertă. Iarna este încă mai vin și că face tot mai rău. Eu stau aici, acum aproape trei ani în tranșee, la trei ani numai mizerie, trei ani, în speranța că germanii vor renunța. nici un rezultat, dar ei încă nu vor să renunțe și ei merg mai departe.De asemenea, nu se poate renunța, trebuie să continuăm lupta, renunțarea este într-adevăr nu este o opțiune acum. mac-mi dea cele mai speranta si puterea de a persevera. ele sunt atât de colorate și frumos, acesta este exact locul lor de muncă să fie așa, să ne dea speranță.

Resultaten (Roemeens) 2:

17 Octombrie 1916
ziua dragi,
viata aici merge prost, Joost ieri prietenul meu cel mai bun s-a sinucis. El ar putea mai la viaţă aici, el nu mai putea întâlni germani. Au văd tot ce se întâmpla, el a împuşcat însuşi in fata de ochii mei. Nimeni nu sa uitat la el, restul găsit acest normală, deoarece sute de alte persoane au avut acest lucru făcut încă. Există, de asemenea, o multime de tipi a murit din cauza bolii, de asemenea, nici o uitat acolo. Ori de câte ori văd o familie ucis minciuna trebuie să cred. Ei cred că totul merge bine, ei încă mai cred că vom câştiga, ei încă mai au speranţe. Apoi am spus nimic despre condiţiile. Noi trebuie să trăim în ploaie şi zăpadă. La noapte, este frig aici şi suntem desigur ar trebui să dormi nu într-adevăr pentru că întotdeauna trebuie să fie de alertă. Iarna se apropie, şi că o face tot mai rău. Acum, stau aici aproape trei ani în tranşee, trei ani doar trei ani în mizerie, speranţa germanii va renunta. Dar nici un rezultat încă vor renunta şi se duc. De asemenea, nu putem da, ar trebui să continuăm lupta, renunţarea la într-adevăr nu este o opţiune. Maci-mi dea cea mai mare speranţă şi puterea de a persevera. Ele sunt atât de colorate şi frumoase, este exact misiunea lor să fie aşa, pentru a da speranţă la noi.

Resultaten (Roemeens) 3:

17 Octombrie 1916
Zi mai dulce,
viata aici este prost, Joost, ieri, cel mai bun prieten al meu s-a sinucis. El nu a putut mai mult la viata de aici, el nu mai putea de nemti. I vezi s-a întâmplat, pentru cred ca el si-a tras. Nimeni nu se uită la el, restul a fost normală deoarece sute de alte persoane au făcut asta.Există, de asemenea, multi baieti au murit din cauza bolii, de asemenea, pentru ca nimeni nu se uita. Dacă am să mai văd vreodată sunt o ucis i trebuie inca cred ca de familie. Ei cred ca totul merge bine, tot mai cred ca ca vom cistiga, au totusi speranta. N-am spus nimic despre condiţiile. Noi trebuie sa traiasca in ploaie si zapada.S' noaptea aici este rece şi, desigur, nu trebuie sa dormi cu adevărat pentru ca mereu trebuie sa ramana alert. Iarna este, de asemenea, încă în curs de desfăşurare şi care face ca toate mai rau. AM fost aici de aproape trei ani în şanţuri, trei ani numai suferinta, trei ani in speranta ca si Germanii va specifica. Dar niciun rezultat vor să meargă şi ei nu specifica dar de.Ne pot, de asemenea, nu trebuie sa abandoneze lupta suplimentare, definirea este acum chiar nu o opţiune. De poppies da-mi cea mai speranta si puterea de a persevereaza. Ele sunt atât de colorate şi frumoase, sarcina lor este sa faca exact ca sa fie, sa-i dea speranta pentru noi.